top20.md Aprecierea calităţii activităţii bancare

Monday, 20 November 2017
Cursul valutar la CSV 'Moldova Agroindbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.45 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.47 MDL * 1 RUB > cump 0.263 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.45 MDL, vanz 4.78 MDL * 1 UAH > cump 0.58 MDL, vanz 0.84 MDL * 1 GBP > cump 28.4 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Moldindconbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.16 MDL, vanz 21.56 MDL * 1 RUB > cump 0.268 MDL, vanz 0.288 MDL * 1 RON > cump 4.55 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.6 MDL, vanz 0.9 MDL * 1 GBP > cump 28.3 MDL, vanz 29.3 MDL * Cursul valutar la CSV 'Victoriabank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.53 MDL, vanz 19.77 MDL * 1 EUR > cump 21.17 MDL, vanz 21.59 MDL * 1 RUB > cump 0.271 MDL, vanz 0.287 MDL * 1 RON > cump 4.6 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.55 MDL, vanz 0.85 MDL * 1 GBP > cump 28.3 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Mobiasbanca' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.48 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.14 MDL, vanz 21.53 MDL * 1 RUB > cump 0.271 MDL, vanz 0.281 MDL * Cursul valutar la CSV 'Fincombank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.65 MDL * 1 EUR > cump 21.17 MDL, vanz 21.4 MDL * 1 RUB > cump 0.268 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.55 MDL, vanz 4.77 MDL * 1 UAH > cump 0.6 MDL, vanz 0.82 MDL * 1 GBP > cump 28.5 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Eximbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.45 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.1 MDL, vanz 21.5 MDL * 1 RUB > cump 0.265 MDL, vanz 0.285 MDL * 1 RON > cump 4.5 MDL, vanz 4.85 MDL * 1 UAH > cump 0.4 MDL, vanz 0.85 MDL * Cursul valutar la CSV 'Energbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.54 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.2 MDL, vanz 21.45 MDL * 1 RUB > cump 0.27 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.5 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.5 MDL, vanz 1 MDL * Cursul valutar la CSV 'BCR Chisinau SA' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.47 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.14 MDL, vanz 21.5 MDL * 1 RUB > cump 0.25 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.69 MDL, vanz 4.77 MDL * 1 UAH > cump 0.5 MDL, vanz 0.9 MDL * Cursul valutar la CSV 'EuroCreditBank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.72 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.53 MDL * 1 RUB > cump 0.267 MDL, vanz 0.282 MDL * 1 RON > cump 4.58 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.58 MDL, vanz 0.83 MDL * 1 GBP > cump 28.4 MDL, vanz 29.4 MDL * Cursul valutar la CSV 'Comertbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.55 MDL, vanz 19.63 MDL * 1 EUR > cump 21.19 MDL, vanz 21.4 MDL * 1 RUB > cump 0.266 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 UAH > cump 0.3 MDL, vanz 1 MDL * Cursul valutar la CSV 'ProCreditBank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.56 MDL *
   Instituţii creditare
 
  Produse financiare
 
  Instrumente
 
  Informaţii


 
Aprecierea calităţii activităţii bancare
(26-11-2010)
Articole cu aceasi tematica:

La fel ca în cazul oricărei societăţi comerciale, sinteza calităţii activităţii bancare este dată de rentabilitate, calculată:
* în valoare absolută, ca masă a profitului:

Formula nr.1

* în valoare relativă, ca rată a profitului:

Formula nr.2

În plus, se are în vedere ecuaţia de bilanţ a băncii, din care rezultă existenţa pe total al echilibrului dintre utilizarea resurselor (A = active) şi provenienţa acestora (P = pasive şi K = capital propriu):

A = P + K (8)

În legătură cu rezultatele financiare ale băncii sunt uzuali mai mulţi indicatori de performanţă sintetizaţi în tabelul 3.

Tabelul 3



Sursa: Cezar Bayno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - "Monedă, credit, bănci",Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994

Dintre indicatorii utilizaţi în calcul, "Total activ" reprezintă activul de bilanţ al băncii, "Active valorificate" reprezintă activul de bilanţ mai puţin "Casa" şi "Active fixe" (corporale şi necorporale, altele decât cele financiare), iar "Profit net" este profitul brut mai puţin impozitul pe profit. În ce priveşte profitul brut, acesta se determină din venitul bancar net (dobânzi încasate minus dobânzi plătite) mai puţin alte cheltuieli ale băncii (cheltuieli de funcţionare).
Atât utilizarea resurselor, cât şi provenienţa acestora sunt însă puternic diversificate după durata şi preţul lor. De aceea, cu toate că pe total echilibrul se regăseşte întotdeauna, tot astfel el nu se regăseşte pe componente structurale.

DURATA clasifică activele şi pasivele după scadenţa de recuperare (pentru active), respectiv de exigibilitate (pentru pasive). Într-un echilibru perfect, evident doar teoretic, ar însemna nu doar că se verifică relaţia (8), ci şi că

Aj =Pj ; j =1/ n , (9)

unde j este un indice pentru identificarea lungimii intervalelor de scadenţă (o zi, între 2 şi 7 zile, între 8 şi 30 de zile, între 1 şi 3 luni, între 1 şi 5 ani, peste 5 ani ş.a.m.d.), iar n este numărul claselor de scadenţe considerate în clasificarea după durată a activelor şi pasivelor.
Pentru a pune în evidenţă gradul de corelare între active şi pasive se calculează indicele de lichiditate,:

Formula nr.10

O valoare IL < 1 semnifică durate relativ mai scurte ale pasivelor decât ale activelor, adică, în principiu, acoperirea activelor pe termen lung din pasive pe termen scurt. Această situaţie denotă o lichiditate redusă a băncii, adică un risc crescut de a nu putea onora la scadenţă solicitările de rambursare a depozitelor deoarece creditele acordate pe seama lor au scadenţe mai lungi.
O valoare IL > 1 semnifică o situaţie opusă.
În ambele cazuri, însă, calificarea băncii este nesatisfăcătoare, accentuată în cazul "<" şi mai estompată în cazul ">", deoarece în primul caz este posibil riscul de lichiditate, iar în cel de-al doilea resursele sunt subutilizate din punct de vedere al capacităţii lor temporale.

Măsura cantitativă a lichidităţii pe clase de scadenţe se determină cu indicatorul poziţia lichidităţii exprimat prin pasivele nete:

PNj= Pj - Aj ; j =1/ n , (11)

în care PNj sunt pasivele nete de clasă j.
În cazul în care PNj > 0, rezultă că pasivele din clasa respectivă sunt în exces faţă de activele de clasă corespunzătoare şi, în consecinţă, sunt folosite fie pentru a finanţa utilizări din clase "mai mici" (situaţie socotită neeficientă, deoarece dobânzile încasate la astfel de clase sunt mai mici decât cele plătite pentru pasivele de clasă "mai mare"), fie pentru a finanţa utilizări din clase "mai mari"(situaţie agreată, dar cu risc de lichiditate).
În cazul în care PNj < 0, rezultă că pasivele din clasa respectivă sunt în deficit faţă de activele de clasă corespunzătoare, deci au fost completate fie cu pasive din clase "mai mici" (situaţie de risc), fie cu pasive din clase "mai mari"(situaţie ineficientă).

Un alt indicator de calitate legat de durată este rata lichidităţii, care se poate calcula fie predictiv, fie post factum, pe clase de scadenţă. Această rată exprimă măsura angajării băncii pe piaţa creditului şi compară resursele noi mobilizabile, respectiv mobilizate, într-o perioadă de timp dată (o săptămână, o lună, un trimestru, un an) viitoare, respectiv trecută, cu resursele existente, dar scadente, respectiv lichidate în perioada de timp menţionată.

rl = Pn / Pl , (12)

unde:
rl = rata lichidităţii,
Pn = pasive noi,
Pl = pasive lichidate.

Să presupunem, de exemplu, că la 8 iunie banca doreşte să cunoască situaţia ratei lichidităţii pentru luna iulie (calcul predictiv) şi pentru luna mai (calcul post factum) pentru resursele cu scadenţă pe trei luni.
În cazul calculului predictiv, banca ştie care sunt depozitele pe trei luni pe care le deţine şi care trebuie lichidate în luna iulie, fie Pl.3.VII. Din propriile informaţii privind evoluţia deschiderii la respectiva bancă a unor depozite pe trei luni, ca şi din evoluţia generală a pieţei depozitelor, banca estimează resursele noi din această clasă, posibile pentru luna iulie, fie Pn.3.VII. Prin relaţia (12) se calculează rata lichidităţii lunii iulie pentru astfel de depozite.

Dacă rl > 1, rezultă că vor fi mobilizabile resurse noi mai mari decât cele deja existente, dar lichidabile, astfel încât este posibilă o extindere a operaţiunilor ce pot fi finanţate din astfel de resurse.
Dacă rl < 1, rezultă că se diminuează capacitatea de creditare pe seama acestor resurse. În funcţie de eventualele solicitări de credite anunţate pentru luna iulie, cu scadenţe posibil de acoperit din astfel de depozite, şi în funcţie de propriile predicţii privind astfel de solicitări, banca va trebui să-şi ajusteze respectiva capacitate de creditare, căutând resurse noi, suplimentare.

În cazul calculului post factum, toate datele sunt cunoscute, rata lichidităţii calculată este "statistică", iar banca descifrează astfel tendinţa de evoluţie a respectivului tip de resurse, putând stabili măsuri operative de ajustare: modificarea ratelor de dobândă, iniţierea unor produse bancare noi, înăsprirea sau relaxarea creditării, modificarea ponderilor sau limitelor indicatorilor de bonitate în estimarea calităţii noilor debitori etc.

PREŢUL CREDITULUI clasifică activele şi pasivele după rata dobânzii încasate/plătite. În condiţiile în care acestea sunt fixe, problemele de predicţie a rezultatului bancar şi de corelare a claselor de utilizări şi provenienţe sunt mai simple. Complexitatea activităţii economice a determinat însă, în ultimii 20 de ani, extinderea variabilităţii dobânzii şi, în consecinţă, nevoia de a clasifica activele şi pasivele bancare în funcţie de intensitatea variaţiilor.

Dobânzile care sunt în mod evident influenţate de variaţia pieţei creditului sunt numite dobânzi sensibile, iar activele şi pasivele în legătură cu care sunt practicate se numesc active sensibile şi pasive sensibile. Cele ce nu intră în această clasă sunt denumite nesensibile.
Un indicator de calitate a activităţii bancare, legat de preţul creditului, este rata gradului de sensibilitate:

gs = As / Ps ; (13)

unde:
gs = rata gradului de sensibilitate,
As = active sensibile,
Ps = pasive sensibile.

Rata se poate calcula pe total sau pe clase de durată şi arată marja de acoperire a activelor sensibile din pasive de acelaşi fel.
Dacă gs > 1, înseamnă că finanţarea activelor sensibile se face şi din pasive nesensibile. În cazul în care dobânzile sensibile înregistrează o tendinţă de creştere, creşte diferenţa între remunerarea produsă de active şi costul resurselor din care au fost finanţate, deoarece la finanţare au contribuit şi pasivele nesensibile a căror dobândă nu va creşte. În cazul în care dobânzile sensibile înregistrează o tendinţă de scădere, scade diferenţa între remunerarea produsă de active şi costul resurselor din care au fost finanţate, deoarece dobânda pasivelor nesensibile (participante la finanţare) nu se modifică.

Dacă gs < 1, înseamnă că pasivele sensibile sunt folosite pentru a finanţa şi active nesensibile. În cazul în care dobânzile sensibile înregistrează o tendinţă de creştere, rezultatul pentru bancă va fi nefavorabil, iar în cazul în care dobânzile sensibile înregistrează o tendinţă de scădere, rezultatul pentru bancă va fi favorabil.
Comparaţiile pe clase (de durată sau preţ) ale activelor şi pasivelor pot evidenţia insuficienţa resurselor pentru clasa respectivă, motiv pentru care, în vederea ameliorării echilibrului, ar fi necesară atragerea de noi pasive de clasa respectivă. În vederea aprecierii limitei de preţ pentru astfel de resurse, se determină rata de acoperire a breşei,, adică pragul maxim ce poate fi acceptat ca rată de dobândă pentru acestea:

rab = ( DÎ - DP ) / ( A - P ) , (14)

unde:
rab = rata de acoperire a breşei,
DÎ = dobânda încasată de la activele clasei analizate,
DP = dobânda plătită pentru pasivele clasei analizate,
A = cuantumul activelor din clasa analizată,
P = cuantumul pasivelor din clasa analizată.

Performanţele băncilor sunt folosite de agenţiile de evaluare (rating) pentru a califica activitatea acestora. Evaluările făcute de diferite agenţii pot diferi, cu toate că, în general, metodologia este aceeaşi:
a) se stabilesc tipurile de atribute/caracteristici/însuşiri/proprietăţi care vor fi evaluate;
b) se stabilesc indicatorii de performanţă care caracterizează respectivele însuşiri;
c) sunt stabilite niveluri de calificare pentru fiecare însuşire.

Agenţia "Moody's" evaluează patru categorii de însuşiri: forţa financiară, datoria principală, depozitele pe termen lung şi depozite pe termen scurt.
- Forţa financiară este calificată pe cinci niveluri: A, B, C, D şi E, ordonate descrescător, astfel încât nivelul A este atribuit băncilor ce au forţă financiară adecvată, iar nivelul E celor cu forţă financiară foarte scăzută, ceea ce arată că banca ar avea nevoie periodic de ajutor şi de o eventuală asistenţă. În interiorul nivelurilor sunt făcute nuanţări prin adăugarea semnelor "+" şi "-".

- Datoria principală este calificată pe trei niveluri: A, B şi C, distinct pentru datoria pe termen lung şi pentru cea pe termen scurt. În interiorul nivelurilor se fac nuanţări prin adăugarea literei mici "a" (o dată sau de două ori) şi, mai în detaliu, a cifrelor 1, 2 şi 3. Indicatorul de referinţă este riscul pe care îl prezintă creditorii băncii, care, cu cât este mai ridicat, exprimă o vulnerabilitate tot mai mare a resurselor de care dispune banca. De pildă:
* B3 - risc relativ mare;
* Caa - riscul creditorilor este mare, vulnerabilitatea băncii este sporită;
* Caa1 - securitate financiară foarte scăzută, există posiblitatea apariţiei unor elemente de pericol în privinţa capacităţii financiare;
* Ca - siguranţă financiară extrem de slabă, banca are dificultăţi în a-şi respecta obligaţiile de plată.

- Depozitele pe termen lung sunt calificate pe trei niveluri: A, B şi C, în cadrul cărora se fac nuanţări similare celor pentru datoria principală. Calificativele, acordate de aceeaşi asociaţie, sunt Caa1 pentru ţară (Rusia - Ca, Ucraina - Caa3) şi Caa1 pentru BCR şi BRD.

Dependenţa calificativelor acordate unei bănci de cele acordate ţării de reşedinţă este evidentă: "nici-o entitate bancară nu poate primi un rating superior calificativului de ţară" (Ion Ghica, preşedintele BCR, preşedintele ARB, într-un comentariu din mai 2000 pe marginea calificativelor acordate de Finantz AG Zürich). Calificativul ţării şi implicit al băncii depinde de mediul economic naţional, de starea care îl caracterizează la un moment dat: recesiunea economică duce la diminuarea calificativelor, după cum relansarea şi creşterea economică duc la creşterea acestora. Pe piaţa monetară internaţională calificativele influenţează rata dobânzii pentru creditele solicitate de o ţară sau bancă. Astfel, debitorii cotaţi cu A pot lua credite la nivelul LIBOR (rata interbancară a dobânzii pe piaţa Londrei), iar cei cu calificative sub A la nivelul LIBOR plus câteva puncte procentuale corective.

Aprecierea calităţii activităţii financiare a agenţilor economici nefinanciari

În consens cu normele prudenţiale pentru activitatea bancară, băncile sunt interesate de caracteristicile activităţii financiare a agenţilor economici care apelează la serviciile acestora şi, în primul rând, a celor ce solicită credite. Interesul este justificat pentru a putea asigura o certitudine cât mai mare relativ la rambursare şi, implicit, la revenirea în bancă a sumelor creditate, care în mare sunt ale deponenţilor ei, şi, de asemenea, pentru a avea o certitudine similară relativ la plata dobânzilor şi respectarea scadenţelor.
Termenul ce desemnează suma calităţilor activităţii desfăşurate de un agent economic este bonitatea. În bonitate se includ nu numai calităţile activităţii financiare, ci şi cele numite generic goodwill, în care se subsumează comportamentul general al unui agent economic relativ la cei cu care intră în relaţii de afaceri (clienţi, furnizori, creditori, debitori), poziţia de piaţă, amplasamentul etc.

Capacitatea de plată a unui agent economic este una din caracteristicile de calitate ale activităţii lui financiare. Aceasta defineşte posibilitatea unui agent economic de a face faţă plăţilor scadente de orice fel: achitarea furnizorilor, plata salariilor, rambursarea creditelor, plata datoriilor şi obligaţiilor către stat etc.: Se zice că există capacitate de plată atunci când disponibilităţile proprii, atrase şi împrumutate ale unui agent economic, acoperă plăţile exigibile. Această capacitate se formează prin corelarea termenelor de încasări şi plăţi şi reprezintă o formă de echilibru financiar al agentului economic potrivit căreia activele lichide acoperă plăţile scadente. Acest echilibru reflectă o corelare parţială a activului şi pasivului de bilanţ al agentului în cauză.

Capacitatea de plată se poate calcula static (la un moment dat) şi dinamic (pe un interval de timp dat).
Măsura capacităţii de plată este dată prin relaţiile:

CP = AL − PS , (15.1)

Rcp = AL / PS , (15.2)

unde:
CP = capacitatea de plată,
AL= active lichide,
PS = plăţi scadente,
rcp = rata capacităţii de plată.

Indicatorul CP dă măsura absolută a capacităţii de plată şi arată surplusul de lichidităţi (CP > 0) sau deficitul de lichidităţi (CP < 0). Managerul financiar ştie astfel ce posibilităţi are de a face plăţi suplimentare sau plasamente pe termen scurt sau, dimpotrivă, ce nevoie suplimentară are de lichidităţi.
Indicatorul rcp dă mărimea relativă a capacităţii de plată şi arată amploarea relativă a capacităţii de plată, respectiv marja de acoperire a plăţilor scadente.

Lichiditatea financiară a unui agent economic este o altă caracteristică a calităţii activităţii financiare şi arată capacitatea unui agent economic de a transforma în bani activele de care dispune, în vederea asigurării unui circuit financiar normal. Lichiditatea este generată de fluxurile materiale şi băneşti pe care le ocazionează activitatea agentului economic:
* imobilizarea unor lichidităţi în alte elemente de activ: debitori, stocuri, producţie neterminată;
* transformarea în lichidităţi a unor elemente de activ, de genul celor mai sus menţionate.

Din punctul de vedere al lichidităţii, elementele de activ se clasifică în:
(i) lichidităţi primare (perfecte): bani în casă sau în cont, plafoane de credit disponibile, sold în carnete de cec ş.a.;
(ii) lichidităţi secundare: mărfuri vandabile, produse cu desfacere asigurată, creanţe sigur mobilizabile, titluri financiare ş.a.;
(iii) lichidităţi terţiare: producţie neterminată, stocuri pentru producţie, semifabricate, creanţe greu mobilizabile, mărfuri greu vandabile ş.a.;
(iv) active fără caracteristici de lichiditate: active fixe de producţie, imobile, terenuri, mărfuri nevandabile ş.a.

Lichiditatea este o condiţie a capacităţii de plată. Insuficienţa lichidităţii financiare generează plăţi restante, care pot pune firma în stare de faliment chiar dacă ea este rentabilă.
Măsura lichidităţii financiare poate fi exprimată prin mai mulţi indicatori, dintre care lichiditatea patrimonială este relativ frecvent invocată:

LP = ( D + S + T + A ) / C ; sau Al / Ps , (16)

unde:
LP = lichiditatea patrimonială exprimată ca rată de acoperire a datoriilor din lichidităţile primare şi secundare,
D = disponibilităţi băneşti şi alte lichidităţi perfecte,
S = sume de încasat,
T = titluri de credit negociabile: acţiuni, obligaţiuni, efecte comerciale scontabile,
A = alte lichidităţi: stocuri de marfă vandabile sau cu desfacere asigurată,
C = datorii pe termen scurt (bancare şi nebancare).
Al = active patrimoniale transformabile pe termen scurt în lichidităţi perfecte,
Ps = pasive patrimoniale exigibile pe termen scurt.

Solvabilitatea este o altă caracteristică a calităţii activităţii financiare a unui agent economic şi exprimă capacitatea lui de a-şi achita toate obligaţiile asumate atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Solvabilitatea reprezintă şi ea o formă a echilibrului financiar al agentului economic:

AF + ACP + CS + MB >= O , (17)

unde:
AF = active fixe,
ACP = active circulante de producţie,
CS = creanţe sigure,
MB = mijloace băneşti,
O = obligaţii (furnizori, bănci, creditori, stat, personal, acţionari etc.)

Măsura solvabilităţii este dată de rata capitalului propriu în totalul resurselor financiare ale agentului economic:

rkp = KP / (KP + C ) ; sau KP / TP , (18)

unde:
rkp = rata capitalului propriu,
KP = capital propriu,
C = credite (total: bancare şi nebancare, pe termen lung şi scurt etc.),
TP = total pasiv.

În situaţia în care rkp (0,5;1) gradul de solvabilitate se numeşte "bun". Fiecare bancă îşi elaborează o metodologie de evaluare a bonităţii agenţilor economici care li se adresează cu cereri de credite, metodologii numite curent "de creditare a agenţilor economici". În principiu: sunt stabilite criterii de evaluare (unele cuantificabile, altele nu), care sunt eventual detaliate prin mai mulţi indicatori; se precizează limite sau caracteristici de departajare pe calificative sau puncte; se calculează punctajul total, eventual cu ponderi diferenţiate pe indicatori sau criterii; se acordă un calificativ global pe seama încadrării punctajului total în limite predeterminate.

Separat de această evaluare cu caracter general, se face o evaluare a serviciului datoriei solicitantului de credite. Aceasta are în vedere trei indicatori:

1 Rata de acoperire a dobânzii, care arată măsura în care profitul brut acoperă dobânzile:

rad = PB / D , (19)

unde:
PB = profitul brut,
D = suma dobânzilor plătite şi datorate dar neachitate pe intervalul între începutul perioadei de gestiune şi data evaluării;

2 Creditele restante, înregistrate la data evaluării; analiza se face în valori absolute, ca pondere a acestora în totalul creditelor angajate de solicitant până la data evaluării şi în dinamică pe o perioadă de 1-3 ani în urmă;

3 Plăţile restante, înregistrate la data evaluării, incluzând orice fel de obligaţii de plată restante; dintre acestea se analizează distinct restanţele de plată faţă de furnizori şi antreprenori, în valori absolute şi ca pondere faţă de plăţile efective făcute acestora de la începutul perioadei de gestiune până la data evaluării.
Calificarea serviciului datoriei poate fi: bună, slabă, sau necorespunzătoare, potrivit unor indicatori şi limite menţionate în tabelul 6.

Tabelul 6


Prin conjugarea celor două tipuri de evaluare (bonitatea şi serviciul datoriei) banca poate determina categoria de risc în care se include creditul solicitat (tabelul 7).

Tabelul 7


Caracterizarea succintă a riscului se face după cum urmează:

(i) credit cu risc minim - presupune administrarea lui conform contractului de creditare; solicitatorul este solvabil; afacerea pentru care s-a solicitat creditul este bună;
(ii) credit în observaţie - solicitator cu performanţe foarte bune, dar care, pentru scurte perioade de timp, are probleme de solvabilitate; solicitator cu perspective în declin datorită unor neajunsuri interne (aprovizionarea defectuoasă cel puţin uneori, unele utilaje/instalaţii/echipamente uzate fizic sau moral, neajunsuri organizatorice şi/sau de persoane) sau a unora externe (piaţa în declin);
(iii) credit substandar - solicitator cu solvabilitate nesigură datorată garanţiei insuficiente (valoare netă a capitalului mică) şi/sau capacităţii de plată reduse; probabilitate de nerecuperare a creditului;
(iv) credit incert - solicitator cu solvabilitate precară în condiţiile stipulate de contractul de creditare; garanţie deloc sau incert valorificabilă la valoarea declarată;
(v) credit cu risc major - rambursarea este puţin sau deloc probabilă, astfel că înregistrarea sau menţinerea lui ca activ bancar nu este garantată.

În afara societăţilor comerciale cu activitate lucrativă, băncile acordă un volum însemnat de credite şi populaţiei. Pentru debitorii provenind din acest sector instituţional specific (menajele) este necesară, de asemenea, o evaluare a stării lor financiare, a capacităţii lor de plată, pentru ca banca să aibă măsura posibilităţii de recuperare a sumelor acordate acestora sub formă de credite, precum şi de încasare a dobânzilor aferente, la scadenţele convenite în contractele de creditare.

Datorită specificului acestor debitori, caracteristicile de calitate de "bun platnic", în principiu aceleaşi ca şi ale altor debitori (capacitate de plată, solvabilitate, lichiditate), sunt identificate prin indicatori specifici: avere, stabilitate profesională, situaţia de bancă, venituri, alte obligaţii financiare ş.a.
Procedura de evaluare este similară celei pentru debitorii "înteprinderi": detalierea pe niveluri a fiecărui indicator, notarea nivelurilor (punctaj), atribuirea unor ponderi de importanţă fiecărui indicator, determinarea punctajului total, stabilirea unui calificativ global definit între anumite limite de punctaj total.

Sistemul de evaluare de către bănci a solicitatorilor de credite (agenţi economici nefinanciari) este cunoscut sub numele de credit-scoring. O astfel de metodologie de evaluare, completată cu alte informaţii şi cu metode de prelucrare statistică (regresie multiplă, analiză factorială, coeficienţi de veridicitatea estimărilor ş.a.) constituie baza pentru crearea unor instrumente foarte elaborate şi informatizate de tipul sistemelor expert.

Plaseaza articolul in
Одноклассники
 
Sursa: "Finante. Editia a II-a" Prof.univ.dr.Radu STROE; Lect.univ.drd.Dan ARMEANU
Cursul oficial BNM
USD 17,61970,0228
EUR 20,78430,0287
RUB 0,29660,0024
RON 4,47750,0028
UAH 0,66510,0012
GBP 23,25630,0194
Arhiva cursurilor
Ratele medii a dobanzilor
Rata de baza
(26/11/2015)
19,50%
Creditele PJ
(30/11/2015)
15,49%
0,00%
Creditele ipotecare
(30/11/2015)
13,10%
2,32%
Creditele de consum
(30/11/2015)
16,86%
0,06%
Depozite la termen PJ
(30/11/2015)
7,83%
1,55%
Depozite la termen PF
(30/11/2015)
16,94%
0,35%
MDL
Ratele medii a dobanzilor
Creditele PF
(30/11/2015)
10,38%
1,13%
Creditele PJ
(30/11/2015)
6,54%
0,50%
Depozite la termen PF
(30/11/2015)
2,05%
0,02%
Depozite la termen PJ
(30/11/2015)
2,11%
0,87%
VALUTA





HOME | CONTACTS
Bank.MD - Totul despre lumea bancara si nu numai...
Copyright © 2015 AFC Plus SRL. All rights reserved.