top20.md Structura şi caracteristicile pieţei financiare

Tuesday, 25 April 2017
Cursul valutar la CSV 'Moldova Agroindbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.45 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.47 MDL * 1 RUB > cump 0.263 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.45 MDL, vanz 4.78 MDL * 1 UAH > cump 0.58 MDL, vanz 0.84 MDL * 1 GBP > cump 28.4 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Moldindconbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.16 MDL, vanz 21.56 MDL * 1 RUB > cump 0.268 MDL, vanz 0.288 MDL * 1 RON > cump 4.55 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.6 MDL, vanz 0.9 MDL * 1 GBP > cump 28.3 MDL, vanz 29.3 MDL * Cursul valutar la CSV 'Victoriabank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.53 MDL, vanz 19.77 MDL * 1 EUR > cump 21.17 MDL, vanz 21.59 MDL * 1 RUB > cump 0.271 MDL, vanz 0.287 MDL * 1 RON > cump 4.6 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.55 MDL, vanz 0.85 MDL * 1 GBP > cump 28.3 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Mobiasbanca' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.48 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.14 MDL, vanz 21.53 MDL * 1 RUB > cump 0.271 MDL, vanz 0.281 MDL * Cursul valutar la CSV 'Fincombank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.65 MDL * 1 EUR > cump 21.17 MDL, vanz 21.4 MDL * 1 RUB > cump 0.268 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.55 MDL, vanz 4.77 MDL * 1 UAH > cump 0.6 MDL, vanz 0.82 MDL * 1 GBP > cump 28.5 MDL, vanz 29.6 MDL * Cursul valutar la CSV 'Eximbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.45 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.1 MDL, vanz 21.5 MDL * 1 RUB > cump 0.265 MDL, vanz 0.285 MDL * 1 RON > cump 4.5 MDL, vanz 4.85 MDL * 1 UAH > cump 0.4 MDL, vanz 0.85 MDL * Cursul valutar la CSV 'Energbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.54 MDL, vanz 19.7 MDL * 1 EUR > cump 21.2 MDL, vanz 21.45 MDL * 1 RUB > cump 0.27 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.5 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.5 MDL, vanz 1 MDL * Cursul valutar la CSV 'BCR Chisinau SA' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.47 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.14 MDL, vanz 21.5 MDL * 1 RUB > cump 0.25 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 RON > cump 4.69 MDL, vanz 4.77 MDL * 1 UAH > cump 0.5 MDL, vanz 0.9 MDL * Cursul valutar la CSV 'EuroCreditBank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.72 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.53 MDL * 1 RUB > cump 0.267 MDL, vanz 0.282 MDL * 1 RON > cump 4.58 MDL, vanz 4.8 MDL * 1 UAH > cump 0.58 MDL, vanz 0.83 MDL * 1 GBP > cump 28.4 MDL, vanz 29.4 MDL * Cursul valutar la CSV 'Comertbank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.55 MDL, vanz 19.63 MDL * 1 EUR > cump 21.19 MDL, vanz 21.4 MDL * 1 RUB > cump 0.266 MDL, vanz 0.28 MDL * 1 UAH > cump 0.3 MDL, vanz 1 MDL * Cursul valutar la CSV 'ProCreditBank' la data de 17.12.2015 este: 1 USD > cump 19.5 MDL, vanz 19.75 MDL * 1 EUR > cump 21.15 MDL, vanz 21.56 MDL *
   Instituţii creditare
 
  Produse financiare
 
  Instrumente
 
  Informaţii


 
Structura şi caracteristicile pieţei financiare
(12-11-2010)
Articole cu aceasi tematica:

Orice economie naţională este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere, în literatura de specialitate s-au conturat două accepţiuni referitoare la piaţa de capital: - concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental-europeană.

În concepţia anglo-saxonă, piaţa financiară este formată din piaţa de capital împreună cu piaţa monetară,. În acest context, pe piaţa de capital se asigură investirea capitalurilor pe termen mediu şi lung. Pe piaţa monetară se realizează atragerea şi plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, a pieţei scontului, a pieţei efectelor de comerţ, a pieţei certificatelor de comerţ, a pieţei eurovalutelor etc.

În concepţia continental - europeană, piaţa de capital are o structură complexă care cuprinde:
piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară.

Piaţa monetară este piaţa capitalurilor pe termen scurt şi mediu.
Piaţa ipotecară este o piaţă specifică finanţării construcţiei de locuinţe, pe care acţionează organismele ce acordă împrumuturi sub forma creditului imobiliar. Acestea emit bilete ipotecare a căror valoare nominală este egală cu mărimea împrumutului acordat persoanelor particulare ce solicită creditul necesar construcţiei de locuinţe.
Biletele ipotecare se transformă în lichidităţi prin vânzarea lor pe piaţa de capital. Pentru rambursarea creditului, la scadenţă, beneficiarul împrumutului cumpără de pe piaţă bilete ipotecare de o valoare egală cu cea a creditului primit plus dobânda aferentă acestuia.
Piaţa financiară este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit şi se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiară este cea pe care se cumpără şi se vând active financiare, fără a fi schimbată natura lor. Ea exprimă o relaţie directă între deţinătorul şi utilizatorul de fonduri.
Domeniul de manifestare a finanţelor este cel al pieţei financiare şi al evaluării activelor care se schimbă pe această piaţă. În acest context, mişcarea fondurilor într-o economie se poate realiza fie prin concentrarea disponibilităţilor băneşti la banci şi utilizarea de către acestea a resurselor atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri ca finanţare indirect, fie prin emisiune de titluri financiare de către utilizatorii de fonduri pe piaţa financiară, ca finanţare direct.
În acest din urmă caz, se pun în circulaţie titlurile financiare şi odată cu ele se stabileşte o reţea de relaţii între emitenţii de titluri ce formează cererea de fonduri şi cumpărătorii de titluri, ca purtători ai ofertei de fonduri.

Structura pieţei financiare este, aşadar, determinată de două categorii principale de agenţi financiari:
a). Investitorii de capital formează oferta de capital naţional sau străin şi sunt grupaţi în gospodării familiale, agenţi economici rentabili şi trezoreria publică.
b). Antrepenorii publici şi privaţi alcătuiesc cererea de capital naţional şi se confruntă cu nevoi de finanţare a proiectelor lor de dezvoltare mai mari decât capacitatea acestora de autofinanţare, fiind nevoiţi să apeleze la surse externe, prin emisiune şi vânzare de titluri financiare.

Mai există o categorie importantă de agenţi pe piaţa financiară: cea a intermediarilor financiari specializaţi, materializaţi în:
* instituţii financiare - de asigurări, de investiţii, de economii, bursiere - specializate în transferul capitalului pe termen lung şi mediu;
* băncile comerciale - în general pentru termen scurt.
Segmentul primar al pieţei financiare este indispensabil, asigurând emisiunea şi prima vânzare a titlurilor noi şi se organizează prin intermediul băncilor sau al societăţilor de valori mobiliare.
Segmentul secundar este format de o piaţă "de ocazie", unde titlurile se revând în mod repetat, de regulă la un preţ actual superior. Acest gen de operaţiune este propriu Bursei de valori şi pieţei extrabursiere - OTC(Over the Counter).

PIAŢA MONETARĂ

Piaţa monetară (sau piaţa creditului) are drept obiect capitalurile disponibile pe termen scurt. Aceasta funcţionează cu participarea amplă a populaţiei, a firmelor şi îndeosebi a intermediarilor bancari, instituţii cu largă funcţionalitate pe această piaţă.
Piaţa monetară este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active monetare cu scadenţe relativ scurte (până la un an), fiind reprezentată de piaţa interbancară şi de piaţa titlurilor de creanţă negociabile. Pe piaţa interbancară operează Banca de Emisiune, băncile comerciale, băncile specializate, trezoreria publică, casele de economii care au calitatea de creditori, dar şi de debitori în cazul completării fondurilor proprii.
Tranzacţiile pe această piaţă piaţă îmbracă forma "acordării-rambursării" creditelor. Pe piaţa titlurilor de creanţă negociabile, operatori sunt toţi agenţii economici. Instrumentele negociate sunt: certificatele de depozit (titluri negociabile ce atestă existenţa unui depozit în cont), biletele de trezorerie (emise de societăţi comerciale, cu excepţia instituţiilor de credit), bonurile de tezaur (emise de trezoreria publică), titluri pe termen scurt(emise de instituţii şi instituţii financiare).
Obiectul tranzacţiilor de pe această piaţă este moneda. Legătura cu celelalte pieţe este evidentă, căci prin monedă sunt reprezentate veniturile(salariile, profiturile, alte venituri) respectiv cererea şi, în consecinţă,consumul.
Vorbind de piaţa monetară se impune precizarea câtorva elemente care o influienţează şi o determină. Este vorba de cererea şi oferta de monedă.

Cererea de monedă este determinată de toate operaţiunile financiare (băneşti) care necesită moneda sub forma fizică şi scripturală. Se mai poate spune că cererea de monedă exprimă necesarul de bani pentru îndeplinirea acelor funcţii care necesită bani efectivi.
Oferta de bani este asigurată de emisia de monedă de către instituţia financiară împuternicită (Banca Centrală) , de acordare de credite de către alte instituţii (băncile comerciale în primul rând) şi de atragerea economiilor în circuitul financiar-economic.
Raportul dintre cererea şi oferta de bani determină preţul lor, respectiv dobânda. Ea se plăteşte pentru banii oferiţi pentru sistemul de credit şi atragerea de economii. Cererea sporită de bani va face ca dobânda să crească şi invers, să scadă când este un surplus de bani faţă de cerere.

Echilibrul pieţei monetare presupune ca cererea reală de bani să fie egală cu oferta de bani stabilită de Banca Naţională, lucru ce impune ca o creştere în rata dobânzii să fie însoţită de o creştere în nivelul venitului.
Orice dezechilibru care se produce pe piaţa de mărfuri sau piaţa monetară este rezolvat cu ajutorul modificării şi corelării dinamice a venitului şi ratei dobânzii.
O cerere excesivă de bani îi determină pe deţinătorii de titluri de valoare să-şi vândă o parte din acestea, lucru ce duce la creşterea ofertei de asemenea titluri (obligaţiuni), la scăderea preţurilor lor şi implicit la creşterea producţiei acestora.

O ofertă excesivă de bani îi va determina pe posesorii de bani să cumpere alte titluri de valoare, lucru ce duce la creşterea cererii de asemenea titluri, la creşterea preţurilor lor şi implicit la scăderea producţiei lor (venitul net).
Astfel, piaţa monetară se poate regla mult mai repede decât piaţa bunurilor şi serviciilor , prin ajustarea rapidă cu ajutorul creşterii/scăderii ratei dobânzii. Mecanismele monetare sunt însă mult mai complicate. De exemplu, băncile care dispun de resurse pe care doresc să le dea cu împrumut la nivelul curent al ratei dobânzii se pot confrunta cu scăderea cererii de monedă. Mecanismul pieţei monetare se desfăşoară relativ lent.Prin modificarea treptată a ratei dobânzii, în aşa fel încât să se echilibreze cererea de monedă cu oferta de asemenea active.

Agregatele monetare - indicatori de analiză structurală a masei monetare

Masa monetară reprezintă ansamblul de active lichide deţinute de către agenţii economici.
Lichiditatea este capacitatea activelor, mai mare sau mai mică, de a fi transformate în termen scurt şi cu cheltuială minimă în monedă. Astfel, moneda fiduciară şi moneda scripturală sunt perfect lichide, conturile de depuneri sunt mai puţin, în timp ce conturile la termen sunt şi mai puţin lichide. Prin urmare, activele comportă grade diferite de lichiditate, anumite active fiind mai lichide decât altele.
Masa monetară este o mărime de stoc (şi nu de flux). Ea se defineşte pentru o anumită dată, de exemplu 31 decembrie. Atunci când se analizează evoluţia masei monetare pe parcursul unui an, se compară stocurile de la începutul anului şi de la sfârşitul anului.
Masa monetară este deţinută de agenţii economici, prin agenţii nefinanciari: bancnotele deţinute de către gospodării şi întreprinderi sunt incluse, pe când bancnotele deţinute de către bănci nu sunt incluse.

Agregatul monetar reprezintă o parte constitutivă a masei monetare (disponibilităţi monetare şi semimonetare), parte automatizată prin funcţiile ei specifice, prin agenţi economici specializaţi care emit instrumente de schimb şi de plata, prin instituţiile financiar bancare care le pun în circulaţie, prin fluxurile reale pe care le mijlocesc.
Agregatul monetar reprezintă un instrument util politicii monetare, motiv pentru care selectarea agregatelor monetare trebuie sa ofere răspunsuri asupra caracterului politicii monetare şi efectul acesteia în economia reala.
Chiar dacă principiile de definire a acestora sunt aceleaşi, numărul şi structura agregatelor monetare diferă în general de la ţară la ţară, în funcţie de etapa de dezvoltare şi evoluţia economica specifica, de stadiul pieţei financiare sau de cerinţele imediate sau de perspectiva ale practici monetare. De asemenea, inovaţiile financiare impun revizuirea în timp a conţinutului agregatelor.

In acest sens există modele diverse promovate de diferite şcoli.
Şcoala americană, considerată modernă, se distinge de cea franceza, cu o tradiţie îndelungată în domeniu, şi fiecare de cea austriaca, germana sau italiana. În SUA se operează cu 6 agregate, în Franţa cu 4 agregate şi în Anglia cu 4.
Agregatele monetare pot fi definite prin integrarea succesiva a produselor monetare create în scopul asigurării lichidităţii agenţilor financiari sau nefinanciari. în functie de acest criteriu sau construit agregatele monetare simbolizate cu M1, M2, M3, şi L.
Băncile centrale utilizează, în practică, mai multe măsuri ale ofertei de bani(denumite agregate monetare).

În ţările dezvoltate, varietatea instrumentelor financiare utilizate impun construirea unor agregate monetare mai largi care includ: depozite pe termen de mare valoare, acorduri de răscumpărare la termen, titluri ale unor fonduri mutuale (M3 ) ; certificate de trezorerie, efecte comerciale, alte valori mobiliare foarte lichide ( L ).
Cea mai strictă definiţie a banilor, bazată pe abordarea teoretică, este reprezentată de agregatul monetar M1 care reprezintă masa monetară în sens restrâns.
Acesta grupează în structura sa numerarul, bancnote şi moneda divizionară, şi banii de cont din diponibilităţile în conturi la vedere şi în alte categorii de conturi deschise la băncile comerciale şi la asimilatele acestora şi asupra cărora pot fi trase cecuri. Reprezentând partea cea mai activa a masei monetare sau lichiditatea primară, aceste componente răspund întru totul conţinutului monedei şi facilităţilor sale. Stingerea datoriilor şi mijlocirea tranzacţiilor se face în acest caz fără consum de timp şi fără riscul diminuării activelor deţinătorului. Activele incluse în M1 pot fi folosite ca instrumente de plată.

Tabelul 1 Agregatele monetare în Franţa



Agregatul monetar -M1- se caracterizează printr-un grad înalt de flexibilitate, fiind afectat direct şi rapid de evoluţiile din economie. Banii în sens restrâns pot fi transformaţi fără costuri tranzacţionale suplimentare în quasii-bani.
Cel de-al doilea agregat monetar - M2 - reprezintă masa monetara în sens larg. El cuprinde în plus fata de M1 active cu o lichiditate mai redusă decât cele incluse ansamblul plasamentelor la termen şi în vederea economisirii posibil de transformat în lichidităţi prin emisiunea de cecuri cu preaviz. Aceasta parte reprezintă lichiditatea secundara sau quasi-moneda.
În general, activele incluse în M2 nu pot servi ca instrumente de plată. Disponibilităţile monetare astfel incluse în M2 aparţin agenţilor rezidenţi non-bancari şi sunt gestionate de instituţii financiare.
Al treilea agregat monetar -M3-, cuprinde pe lângă componentele lui M2 active cu un grad mai redus de lichiditate precum certificatele de depozit, bonuri de casa, conturi de economii pe termen mediu şi alte titluri emise de agenţii economici pe piaţa financiar-monetara. Ultimul agregat monetar, include în plus fata de M3 titlurile emise pe termen mediu şi lung cu caracter negociabil şi posibil de transformat în lichidităţi.

Indicatorii monetari

În analiza masei monetare şi a corelaţiilor acesteia cu alţi indicatori macroeconomici se utilizează un set de indicatori monetari.

1) Viteza de rotaţie a banilor ( V):

V = PIB/M

Viteza de rotaţie a banilor arata numărul mediu de utilizări (de rotatii) ale unei unităţi monetare într-un an, în scopul realizării tuturor tranzactiilor din economie.
Exemplu: Dacă avem tranzacţii de 100 milioane care se desfăşoară în condiţiile în care există o masă monetară de 20 milioane şi viteza de rotaţie a banilor este de 5 rezultă că fiecare unitate monetară şi-a îndeplinit funcţia de 5 ori.

2) Gradul de monetarizare ( G):

G = M/PIB * 100

Pentru a analiza corelatia dintre masa monetara şi productie se porneste de la relatia:

PIB=(PIB/M2)*M2 sau
PIB=V*M2 unde

V=viteza de circulatie a banilor;

Transferata în dinamica, ultima relatie devine:

IPIBn=Iv*IM2

Cum, de obicei, pe perioade scurte, viteza de circulatie a banilor ramane relativ constanta, respectiv:

V1=V0 - Iv=100%,
rezulta că:

IPIBn=IM2

Adica PIBn şi M2 inregistreaza evolutii asemanatoare. Dar dinamica PIBn depinde de dinamica PIB real (IPIBr) şi de creşterile de preţuri cuantificate prin deflatorul PIB . Cu alte cuvinte, când cresterea PIBn nu se reflecta şi intr-o crestere corespunzatoare a PIBr, atunci se va înregistra -inevitabil- o creştere de preţuri.
Din analiza masei monetare în termeni reali, se observă evoluţia fluctuantă a masei monetare şi faptul că în anii ce au urmat anului 1990, valoarea reală a masei monetare s-a situat sub valoarea anului de referinţă 1990. S-au înregistrat şi unele creşteri, cea mai semnificativă fiind cea din 1994, de 180% faţă de anul precedent, dar şi reduceri, cele mai semnificative fiind cele din anii 1991, 1992 si 1997, an ce a urmat unui an electoral.

Contrapartidele masei monetare

Contrapartidele masei monetare permit punerea în evidenţă a resurselor de creştere ale masei monetare şi, deci, crearea de monedă. Într-adevăr, crearea de monedă se traduce prin creştetrea agregatelor monetare. Ori, acestea reprezintă pasive bancare şi aceste semne sunt emise când instituţiile bancare dobândesc active. Deci, masa monetară are în contrapartide active emise de către emitenţii de monedă.

Contrapartidele sunt de două feluri:
1. Operaţiunile cu devize, când băncile cumpără devize aduse de clientela lor ( de exemplu, exportatorii români) ele creează monedă.
2. Creditele către economie şi stat. Când băncile efectuează operaţiuni de credit, ele pot opera fie mobilizând o depunere existentă, fie creînd monedă. Din acel moment, pentru a cunoaşte creditul finanţat prin crearea de monedă, trebuiesc retranşate resursele nemonetare, resursele pe termene mai lungi:
Credite interne - resurse nemonetare = Credite finanţate din resurse monetare.

Plaseaza articolul in
Одноклассники
 
Sursa: "Statistica financiar-bancara" Lector univ.dr. Monica ROMAN
Cursul oficial BNM
USD 19,30700,0239
EUR 20,65850,0814
RUB 0,34310,0004
RON 4,54610,0218
UAH 0,71530,0054
GBP 24,69940,0004
Arhiva cursurilor
Ratele medii a dobanzilor
Rata de baza
(26/11/2015)
19,50%
Creditele PJ
(30/11/2015)
15,49%
0,00%
Creditele ipotecare
(30/11/2015)
13,10%
2,32%
Creditele de consum
(30/11/2015)
16,86%
0,06%
Depozite la termen PJ
(30/11/2015)
7,83%
1,55%
Depozite la termen PF
(30/11/2015)
16,94%
0,35%
MDL
Ratele medii a dobanzilor
Creditele PF
(30/11/2015)
10,38%
1,13%
Creditele PJ
(30/11/2015)
6,54%
0,50%
Depozite la termen PF
(30/11/2015)
2,05%
0,02%
Depozite la termen PJ
(30/11/2015)
2,11%
0,87%
VALUTA





HOME | CONTACTS
Bank.MD - Totul despre lumea bancara si nu numai...
Copyright © 2015 AFC Plus SRL. All rights reserved.