Banca Naţională a Moldovei a publicat la data de 27.02.2014 proiectul Regulamentului privind metodologia de calcul a indicelui de referinţă pentru contractele de credit pentru consumatori. În conformitate cu acest act normativ, băncile comerciale vor fi obligate pentru creditele cu dobândă variabilă oferite în monedă naţională să stabilească rata dobânzii compusă din rata de bază stabilită periodic de Consiliu de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei şi o marjă fixă pe toată durata derulării contractului de credit. Rata de bază pentru contractele de credit în monedă naţională este definită în acest regulament - indice de referinţă. Pentru contractele de credit oferite în dolari SUA şi Euro, indicele de referinţă se propune să fie USD Libor (London Interbank Offered rate) şi EURIBOR (Euro Interbank Offered Rate).

Aceste reglementări vin în urma examinării de către specialiştii BNM a experienţei internaţionale de stabilire a ratelor de referinţă la creditele acordate în monedă naţională şi în valută străină.

Pentru consumatori, cum sunt numiţi în regulament debitorii, aceste modificări sunt destul de benefice, deoarece vor dispune de nişte reguli destul de clare în relaţiile sale de credit cu instituţiile financiare, dar care este situaţia reală în cazul aplicării acestui regulament. Pentru aceasta am efectuat un studiu al evoluţiilor ratelor dobânzilor în perioada anilor 2009-2014, unde putem observa următoarele:



După cum noi toţi ştim, resursele financiare necesare băncilor comerciale din Republica Moldova pentru creditare sunt în mare parte din depozitele atrase de la populaţie şi agenţii economici. Resursele proprii ale instituţiilor financiare sunt mult insuficiente necesarului de creditare. Din diagrama de mai sus se observă că evoluţia ratelor dobânzilor la depozitele atrase şi la creditele acordate au acelaş trend, cu excepţia doar că în unele perioade marja este mai mare, iar în altele mai mică.

Evoluţia ratei de bază, stabilită de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei are un trend diferit de evoluţia ratelor dobânzilor la depozitele atrase şi se poate uşor observa că dacă adăugăm o marjă fixă (media marjei în perioada anilor 2009-2014 constituie 6,38%) atunci în unele luni calendaristice din perioada analizată, rata dobânzii la credite în baza regulamentului nou al BNM este mai mică decît rata dobânzii la depozitele atrase.

Riscul ar fi următorul, în cazul cînd băncile comerciale ar acorda credite în conformitate cu noul regulament al BNM, iar apoi pe piaţă va apărea posibilităţi mai rentabile şi mai sigure pentru clienţii băncilor să investească banii săi, poate apărea situaţia ca aceştea să retragă banii din depozitele plasate, atunci ar putea suferi lichiditatea băncilor, dacă nu vor găsi metode de cointeresare a deponenţilor (majorarea dobânzilor la depozite, doar în limitele posibile) sau găsirea de resurse financiare noi la o dobândă acceptabilă. Dacă BNM ar putea asigura finanţarea instituţiilor creditare în cazul perturbărilor de pe piaţa financiară sau modificării acesteia, atunci această reglementare ar fi nu numai benefică, dar şi posibilă.

Nu am dori să politizăm această decizie a BNM, dar totuşi aceaste modificări se fac într-un an electoral, iar pentru o bună parte a electoratului aceste reglementări sunt favorabile nu ştim doar dacă sistemul financiar este pregătit pentru aceste schimbări.

Să fim optimişti şi să dorim ca acest act normativ să fie aplicabil şi după alegeri, ca să nu rămînă în istorie ca un act normativ populist ...